In preajma revolutiei de la 1848, ce a cuprins o mare parte a Europei sufocate de tendintele absolutiste ale monarhilor europeni, dar si a primelor miscarii nationaliste din centrul si estul Europei sau a celor muncitoresti datorate nivelul de subzistenta in care se aflau ca urmare a exploziei industriale ,a aparut ANARHISMUL, miscare creata in mijlocul muncitorimii,care avea ca principale deziderate eliminarea propietatii private,imbunatatirea conditiilor de munca ale paturilor defavorizate precum si dizolvarea Statului si a Bisericii ,considerate ca principale aparatoare ale burgheziei si ale nobilimii .Desi se considera ca Proudhon este intemietorul acestei doctrine,exegetii acestei forme de manifestare social-economic-politic au aparut cu mult mai devreme, nu putem exclude aici pe asa zisi “protoanarhisti” din Grecia antica,Antistene ,intemeietorul scolii “cinice” si principalul exponent al ei,Diogene care se considera un “apatrid”, refuzand orice dogma civica a acelei perioade si respingand statul, considerandu-l un opozant al libertatii individului.Continuand promovarea acestei miscari antistatale,punem enumera cateva figuri din”perioada intunecata a Evului Mediu” si a Renasterii, amintind aici de fratii moravieni ,ce negau formele de autoritate prezente in acele vremuri .Odata cu Epoca Luminilor, in care ratiunea isi face loc cu greu in intunecata epoca religioasa,apar si primii critici oficiali ai statului si ai religiei,cel mai elocvent personaj fiind preotul Meslier, care avand la baza o pregatire teologica ,adica fiind “o rotita a sistemului”, va deveni prin celebrul sau testament,unul dintre cei mai inversunati opozanti al implicarii religiei in sfera politica.Noul aer al libertatii adus de Revolutia franceza va da nastere unor disensiuni intre “invingatorii revolutionari” din care se va desprinde factiunea “Turbatii”,considerati aripa dura a revolutiei datorita masurilor extreme pe care doreau sa le impuna printre care dizolvarea statului francez si a oricarei forme de dictatura asupra majoritatii ,reprezentate la acel moment de Robbespierre,Marat si Conventia Nationala. Liderii revolutionari, Robbespierre si Marat, care deranjati de criticile acestora i-au declarat ilegali ,vinovati fiind in special de subminarea noului stat francez, si ca urmare ,au fost trimisi la inchisoare unde miscarea si-a gasit sfarsitul.
La primia vedere ,turbatii, au suferit o infrangere usturatoare, insa ei au aratat ca nu neaparat monarhia, ci statul este principalul inamic al libertatilor ,ceea ce i-au adus mai multi adepti ,nu neaparat in Franta cat in tarile cu o oarecare libertate civica printre care Anglia si Statele Unite ,prin vocile lui William Godwin si Henry Thoreau.Primul a fost unul dintre cel mai infocati aparatori al Revolutiei Franceze.Criticand lucrarea lui Edmund Burke “Reflectii asupra Revolutiei din Franta” in care Burke,adept al conservatorismului,denigra efectele revolutiei franceze asupra stabilitatii politice europene ,Godwin afirma ca statul este principalul element de constrangere al cetateanului iar legile actioneaza in detrimentul libertatilor acestuia.
Peste ocean ,unul dintre cele mai cunoscute simboluri de nesupunere civica este Henry Thoreau, adept al ecologismului si un fervent aparator al naturii ,el a criticat dezvoltarea excesiva a industriei in defavoarea naturii.Protestatar,a refuzat societatea de consum americana a acelor vremuri si s-a retras in natura,unul dintre cele mai cunoscute actiuni ale lui a fost aceea de a nu mai plati impozitul catre statul american ca urmare a atitudinii expansive a armatei in Mexic.