scurt istoric al anarhismului (2)

Continuand, ajungem la perioada de apogeu a anarhismului ,datorate aparitiei primilor ideologi ai acestui curent.Max Stirner  este printre primii asa zisi anarhisti individualisti, individul isi este siesi liber datorita existentei sale in raport cu statul si nu neaparat din libertatea pe care i-o ofera statul ingaduitor.Din punctul lui de vedere relatia sistem-individ trebuie reformata si nu neaparat prin inlocuirea unui sistem de guvernare cu altul,ci a mecanismului prin care individul se poate apara impotriva abuzurilor acelui stat.In acelasi timp Stirner a fost un critic inversunat al liberalismului ,care a creat o falsa premisa de libertate a individului, care pentru a fi considerat liber trebuie obligatoriu integrat de acel sistem.Din pacate opera stirneriana are numeroase lacune,principala fiind aceea unei lipse de coerenta si pragmatism si faptul ca ea este doar pur speculativa neputand fi pusa in aplicare.Cu toate acestea Stirner ramane cel mai important anarhist individualist,practic o data cu aparitia lucrarilor lui Stirner ,anarhismul se desprinde intr-o buna parte de marxism,insa la fel de inversunat impotriva liberalismului si a conservatorismului.

Prin aparitia lui Proudhon, anarhismul primeste o noua dimensiune ,aceea a unei doctrine care incepe sa se inchege  intr-un mod destul de coerent.Tanar francez provenit dintr-o famile saraca,el se loveste de “rigorile” acelor vremuri datorate diferentierilor economice destul de pregnante cauzate de nivelul de trai .Avand o viata destul de agitata datorita criticilor aduse societatii franceze contemporane ,a fost o parte a vietii destul de lunga incarcerat din cauza datoriile sau subminarii autoritatilor.El pune problema  conditiilor destul de precare in care se afla proletariatul, o abordare,alta decar cea comunista, care se afisa ca fiind singura valabila in acest domeniu si a carui vina  ar fi ierahizarea ,care ar duce puterea decizionala in mana unui numar restrans de oameni ce ar putea dicta sensul intregii societati dupa propria constiinta si nu a interesului general.De asemenea ,el critica si din alta perspectiva  comunismul ,aceea a ignorarii taranimii in defavoarea muncitorimii, fapt ce ar putea duce la crearea unei falii intre cele doua,pentru el o colaborare eficienta a proletariatului cu taranimea si impletirea celor doua ramuri economice este imperativ necesara pentru realizarea unei revolutii anticapitaliste si in acelasi timp propietatea pe care o considera a fi a unei comunitati si nu neaparat al uni individ.Diviziunea muncii si mutualismul sunt alte doua concepte prin care Proudhon subliniaza deficientele clasei muncitoare a acelor vremuri ,in special prin aceea de pregatire profesionala precara  si sustine mutualismul ce incuraja colaborarea dintre muncitori, independent de vointa patronatului ,pentru o eficientizare a muncii dar in acelasi timp ca un mod de autonomie si eliberare fata de autoritatea patronala.Principalele critici adresate lui Proudhon sunt acelea ca a sustinut mentinerea propietatii private,faptul ca a criticat dur revolutia franceza si a fost de acord cu mediul conservator al familei si in special al raportului dintre femeie si celula familiei, in care femeia era considerata inferioara.

Daca Stirner si Proudhon au adus doar in discutie anumite critici adresate societatii ,prin aparitia lui Bakunin trecem in perioada anarhismului revolutionar,adica a unora ce participa activ la miscari armate .Bakunin  apartinand unei familii  destul de instarite din Rusia este martorul revoltei “Decembristilor” si a incarcerii acestora printre care se aflau si cateva rude ,ceea ce ii aprinde flacara impotriva sistemului autoritar al tarului Alexandru.In Germania isi realizeaza propria sistematica printre care cele mai importante idei pot fi cele ale “negativismului” in  care isi enunta ideea ca intreaga forta a negativului este distrugerea pozitivului  evocand renasterea prin autodistrugere.Problema partidului de centru este un alt pericol ,pentru ca acesta ar putea submina contradictiile dintre “stanga” si “dreapta” si s-ar substitui in mod particular fiecaruia dupa caz,eliminand opozitia pozitiv-negativ devenind  astfel unicul salvator.El recunoaste ca  o “guvernare stiintifica” nu este posibila datorita particularitatilor fiecarui caz in parte si a omului care nu poate reactiona in mod uniform si masinal la un anumit caz.In privinta religiei ,Bakunin afirma ca ea  este un rau necesar ,deoarece scoate omul din animalitate .Un punct important al creatiei bakuninene este acela impotriva statului si a gandirii marxiste ,el refuza statul statul vazandu-l ca o constrangere a libertatilor individului si care a sacrificat libertatile colectivitatii in folosul unei minoritati transformand astfel libertatea dintr-un drept intr-un privilegiu,el respinge de asemenea ideea marxista a partidului salvator .

Kropotkin este initiatorul anarhismului comunist , om de stiinta ce a cutreierat lumea foarte mult,el si-a  facut o idee asupra societatii politice  in general facand comparatii intre diferitele sisteme de guvernare ale lumii.Principala lui contributie este aceea a realizarii unei sistem in ceea ce priveste noua societate anarhista,cele mai importante preocupari ale lui Kropotkin sunt cele ale  problemei de productie si consum,omul trebuie sa produca atat cat ii este lui necesar iar daca ii ramane  ceva in plus trebuie schimbat cu altceva de care acea colectivitate are nevoie.El mai sustine si abolirea muncii salariate deoarece aparitia banului a dus la numeroase si periculoase disensiuni intre colectivitatile umane de a lungul istoriei.In privinta revolutiei anarhiste ,metoda bakuniana este cea mai indicata,acea a unei revolutii in domino si multiplicarea centrelor de revolutie,inabusirea uneia trebuia sa duca la declansarea a mai multor revolutii in acelasi timp.Aprig adept al criticii marxismului, isi exprima ingrijorarea ca  infaptuirea revolutiei ar monopoliza mijlocele de productie si  ar crea un despotism echivalent celui anterior revolutiei.In acelasi  timp ,el respinge ideea nationalizarii   de  catre stat ,mijloacele de productie trebuind sa ajunga in mainile muncitorilor.Kropotkin afirma ca taranimea in acceptiunea marxista are un rol prea mic si neimportant si el atribuie aceste ramuri a economiei un rol la fel de important pe care il are proletariatul urban in dezvoltarea societatii anarhiste.

Kropotkin a facut si numeroase greseli cea mai important fiind aceea al partizanatului francez datorat slavismului antigermanic din razboiul franco-prusac din 1870 precum si in  momentul declansarii primului razboi mondial  cand el a fost de acord  cu implicarea Rusiei intr-un razboi antigerman desi curentul oficial al miscarii anarhiste era unul pacifist si de neimplicare  in acest razboi care era considerat unul de redistribuire a puterii intre  societatile  exploatatoare si nicidecum a schimbarii conditiei paturilor defavorizate.